Libretul: Arrigo Boito

După piesa ”Othello” a dramaturgului W. Shakespeare

Premiera operei a avut loc la Milano, la Teatro alla Scala, în ziua de 5 februarie 1887.

Regia:  Andrea Battistini (Italia)

Conducerea muzicală: Nicolae Dohotaru Artist al Poporului

Scenografie și costume:  Veaceslav Ocunev

Prim Maestru de cor: Ion Brătescu

Dirijor: Nicolae Dohotaru, Artist al Poporului

Roluri și interpreți

Otello, comandantul flotei venețiene -

Desdemona, soția lui Otello -

Iago, ofițer în slujba lui Otello -

Emilia, soția lui Iago -

Cassio, căpitan venețian -

Rodrigo, nobil venețian -

Lodovico, ambasadorul Veneției -

Montano, fost guvernator al Ciprului -

Herald -

Marinari, soldați, nobili venețieni, locuitori din Cipru – artiști de cor și balet

Actul I

Locuitorii insulei Cipru așteaptă cu înfrigurare reîntoarcerea navei lui Otello, guvernatorul lor, pelcat să lupte împotriva turcilor. Furtuna bântuie cu furie. Printre vuietele sălbatice ale vântului răzbesc vocile înfrigurate ale lui Cassio și Iago, ofițerii lui Otello. Pe mal se află și Rofrigo, tânărul venețian, nobilul localnic Montano și Desdemona – frumoasa soție a războinicului maur.

Corabia apare la orizont, dar se apropie cu greu de țărm. În sfârșit, acostează și aclamat de mulțime, Otello debarcă și anunță victoria împotriva turcilor. Mulțimea ovaționează, dar doi oameni îl privesc cu dușmănie pe Otello: Rodrigo, îndrăgostit de Desdemona și Iago, care își urăște de moarte comandantul fiindcă nu a fost ridicat la rangul pe care socotea că-l merita. Între timp, locuitorii Ciprului au aprins focurile și cântecele lor pline de veselie slăvesc victoria.

Nebănuit de nimeni, Iago urzește un plan diabolic, menit să-l distrugă pe Otello. Îl consolează pe Rodrigo, sfătuindu-l să nu piardă speranța împlinirii visurilor sale de dragoste, apoi, același Iago, îl îndeamnă pe Cassio să bea pahar cu pahar, deși, în curând, tânărul căpitan își va lua în primire serviciul, fiind desemnat să vegheze în acea noapte asupra liniștii orașului. Perfid, Iago atrage atenția nobilului Montano asupra stării în care a ajuns Cassio. Încântat de Iago, Rodrigo îi adresează lui Cassio cuvinte jignitoare.  Cei doi tineri se înfruntă, dar lupta dintre ei este întrerupta de apariția lui Otello și a Desdemonei. Judecându-l aspru pe Cassio, guvernatorul îl destituie. Planul de răzbunare al lui Iago începe să se îndeplinească. Mulțimea se împrăștie. Râmași singuri, Otello și Desdemona își reînnoiesc jurămintele de iubire.

Actul II

Pentru că nu a putut obținea iertarea stăpânului său, Cassio cere sfatul lui Iago și, la sugestia acestuia, se adresează Desdemonei. Bucuros că totul se desfășoară conform planului, Iago dă glas credinței sale neclintite în forțele râului, vicleniei și minciunii. Apropiindu-se de Desdemona, Cassio îi cere acesteia să-l ajute să obțină iertarea lui Otello. Cei doi tineri sunt zăriți de către maurul căruia, prin vorbe cu doua înțelesuri, Iago îi strecoară în suflet bănuiala, insinuând că între Desdemona şi Cassio ar exista o legătură vinovată.

Locuitorii Ciprului îi oferă Desdemonei flori și daruri. Zâmbind, aceasta se apropie de Otello cerându-i fără ocolișuri, bunăvoința pentru Cassio; Otello o refuză cu duritate. Întâmplarea vine în ajutorul lui Iago. Soția sa, Emilia, a găsit o frumoasă batista pe care Desdemona o primise de la soțul ei și a pierdut-o. Din dispariția acestei batiste Iago își va face cea mai puternică armă cu care îl va doborî pe Otello.

Desdemona pierde o batistă pe care a primit-o de la Otello în ziua nunţii. Camerista sa, Emilia, soţia lui Iago, o găseşte şi, neștiind nimic de planurile lui, vrea s-o înapoieze. Iago i-o smulge însă din mână. Furios, Otello cere din nou dovezi că Desdemona îl înşală, iar Iago are acum ocazia de a le inventa. Iago îi povestește lui Otello cum, într-o noapte, dormind în aceeaşi cameră cu Cassio, l-a auzit pe acesta rostind în somn numele Desdemonei iar a doua zi a zărit în mâinile lui Cassio, batista pe care Otello i-a dăruit-o soţiei sale. Cuprins de o durere cumplită, Otello jură că îi va pedepsi pe cei doi presupuşi vinovaţi.

Actul III

Sala mare a castelului.

Incertitudinea îl chinuie pe Otello. Nebănuind nimic, Desdemona îi cere, din nou, iertare pentru Cassio. Otello izbucnește cu gelozie și îi cere Desdemonei batista pe care i-o dăruise. Ea nu-și mai amintește unde a lăsat-o. Înnebunit de bănuieli, Otello îi aruncă cuvinte jignitoare și rămâne surd la încercările Desdemonei de a se dezvinovăți.

Zărindu-l pe Cassio, Iago îl sfătuieşte pe Otello să se ascundă pentru a asculta ce-i va povesti tânărul despre Desdemona. Iago îl face însă pe Cassio să povestească despre aventura sa cu Bianca, o tânără fată din Cipru, dar Otello e convins că locotenentul său se referă la Desdemona. De asemenea, el vede batista în posesia lui, batistă pe care Iago reuşise să o strecoare, între timp, în camera locotenentului. În faţa acestei ultime dovezi, Otello nu mai are nicio îndoială - Desdemona l-a înșelat. Un trimis al Senatului din Venetia, Lodovico, îl anunță pe Otello că este chemat să participe la marele consiliu al Republicii. În timpul absentei, Cassio îl va înlocui pe guvernatorul Ciprului. În prezenta ambasadorilor, Otello nu se mai poate stăpâni și își insultă soția. Victoria lui Iago este deplină. În noaptea care va urma, Rodrigo îl va ucide pe Cassio, iar Desdemona va muri și ea.


Actul IV

În camera sa, Desdemona se pregătește de culcare. Chinuita de presimțiri negre, își amintește un cântec ascultat în copilărie, cântecul salciei. Așteptându-și soțul, tânăra femeie rostește o rugăciune, apoi adoarme. Otello vine hotărât să o ucidă pe aceea care i-a înșelat dragostea și încrederea. Nimic nu-l poate opri. Desdemona moare rostind, "Sunt nevinovată!". Agitata, Emilia vine să-și anunțe stăpânii că, lovit de moarte în lupta cu Cassio, Rodrigo a dezvăluit toate planurile lui Iago și descoperă îngrozită trupul neînsuflețit al Desdemonei. Atrași de țipetele ei, sosesc Cassio, Iago și Lodovico. În fata tuturor, Emilia mărturisește ceea ce știa despre intriga țesută în jurul batistei pierdute. Otello ordona arestarea lui Iago, apoi înfigându-și un pumnal în piept se prăbușește alături de cea care a murit nevinovată.