Cimitirul romano-catolic este situat în partea de sud-est a Chișinăului pe strada Valea Trandafirilor (fosta Azov) 11. Conform tradiției orașenești este numit "polonez". Pînă în present, suprafața acestui cimitir nu este păstrată în întregime. Aici sa alătură terenul care amintește de un dreptunghi a cărui suprafață este de 80 x 108 m. Pe acest teritoriu mai înnainte se afla un pansionat pentru bătrîni și grădina.

Astăzi, cimitirul armean-gregorian si catolic n-au hotare evidente între ele, si sunt percepute ca fiind unul.

În anul 1913, peste mormântul lui Iosif Katanovici Ohanovici (14 ianuarie 1909), au inceput constructia capelei. Fondurile pentru construcție au fost dotate lor "trei mii de ruble pentru construcția capelei la cimitirul romano-catolic din Chișinău". A finalizat constructia capelei, G.A. Demianovici, el a proiectat interioarele și -a ridicat altarul, cu banii săi proprii. Construcțiia a fost contruită cu o nafă și gravată în partea de est  în stil gotic. Fațada de vest pe toată lățimea si înălțimea este decorat cu sajeți. Colțurile constructiei sunt fixate cu contraforturi. Nivelul înalt de calificare a meșterilor au  făcut fațadele din  piatră decorate cu detalii sculptate. Astăzi, acoperișul capelei s-a prăbușit, înmormîntările lipsesc, interiorul complet pierdut, monumentul este la etapa de dispariție.

Începând cu sfârșitul anilor 1940 din secolul XX "cimitirul este refăcut", întrun cimitir obișnuit orășenesc. În 1960 Zona de est a cimitirului armeano-gregorian, ca si cel catolic, a fost retras din comunitățile de utilizare, pietrele funerare au fost demolate, terenul a fost curățit pentru noi morminte. Anul 1808 se referă la soluționarea problemei cimitirelor creștine din suburbiile Chișinăului. Acest lucru se datorează activităților Metropolitului G. Bănulescu Bodoni și oficialii ruși, cum ar fi V.I. Roșu - Miloșevici și S.S. Cușnicov, senatori care a prezidențiat Țara Romînească și Moldova. Anterior "erau făcute înmormântări în suburbii și biserici , așa cum oamenii erau obișnuiți ca decedații să  fie duși prin biserici. Cimitirul era îngrădit cu nuele". După anul 1812 pentru prima dată în Chișinău, precum și în regiunea Basarabia, alături de emigranții de pe Dunăre, apar și imigranți din Rusia și Europa de Vest, unei dintre ei aparțineau bisericii catolice si luternă. I.G.Kol, călător german în anul 1838 a scris :"Ne-am oprit la un armean care a emigrat din Galicia în Chișinău, sunt atât de mulți germani, că au propria lor biserică și propriul preot. Orașul numără 200 de germani evangheliști, dar printre cei 800 de catolici  ar putea fi și germani. Cei mai mulți catolici îs poloneji. Franceji aici sunt putini".

Împreună cu încercările de disciplină și dezvoltarea a structurii orașului "orașul vechi", precum și promovarea construcției în oraș pe noi teritorii, au apărut în planul Chișinăului în anii 1817 și 1834. Planul din anul 1817 este prelucrat de arhitectul regional și măsurătorul M.S.Ozmidov (1782-1826), arată teritoriu pentru cimitirul cultelor "luterană, catolică și armeană". Almanah „Presa Buna” povestește că în acelaș timp cu sosirea în anul 1822, a fost fondat si cimitirul catolic din Chișinău. În anul1823 Ozmidov în raportul său privind divizarea Chișinău în 5 părți guvernatorul civil din Basarabia K.A.Katacazi, a numit noile cimitire a orașului funcționale .