Inițial, acest teritoriu a fost planificat cu totul pentru alte scopuri. Clădirea construită  în perimetrul străzilor Bănulescu Bodoni, Bucuresti și Pușchin a fost destinată pentru slujitorii soborului Catedralei. Ceva timp aceste clădiri au fost  în subordenea lui G. Hrisostratu - el a fost administrator în afacerile monahale, apoi ele au fost mutate la protoiereul Catedralei-Purișchevici. După vînzare acest teritoriu a nimerit la prințesa H. Dadiana - ea a decis să creeze acolo al doilea gimnaziu de sex feminin. În acel timp  arhitect șef al orașului era Alexandru Bernardazzi, el s-a ocupat si cu proiectul și de construcție, care a durat doar un an și a fost terminată către anul 1900.

În formă de T, clădire cu două etaje, cu model de coridor, camerele au vedere  centrală către partea de la intrare. Este acoperită cu ciripiță, care este decorat cu un turn frumos. Ferestrele sunt făcute în formă semicirculare, arcade semi-circulare. Scară de marmură elegantă împodobește salonul din hol și duce la etajul al doilea. Calcarul local a fost utilizat la finisarea pereților de la primul etaj, el este prelucrat ca o punte rustică. Pereții de la etajul doi sunt din cărămidă în două culori se potrivesc perfect cu decorațiuni de teracotă.

Pînă în anul 1945, clădirea a fost folosită ca o instituție de învățământ, apoi din anul 1950 pînă în anul 1952 a fost  situat biroul primului-secretar al Partidului Comunist din Moldova Leonid Brejnev. Astăzi în această clădire lucrează Muzeul National de Artă.