La16 septembrie anul 1966 în satul Beșalma a fost fondat primul muzeu de naționalitate găgăuz. În această zi, un bibliotecar local, pe nume D. Karaceoban a primit dreptul de a plasa materialele sale istorice și etnografice, intr-o cladire veche a sovetului sătesc. Deoarece D.Karaceoban, a fost un lucrător științific, slujitorul muzeului, fotograf, director, pictor, lemnar, regizor, artist, dulgher, un cameraman, și Dumnezeu știe încă ce. La început, lucrul era făcut pe bază de voluntariat, și doar după un an colhozul,"Adevărul" a alocat salariu lunar pentru Kara Ceban. De-a lungul timpului, el a obținut recunoaștere parțială și a continuat  colectarea articolelor exponate din satele Bugeacului, treptat mărind  expozițiia muzeului. În curând, printre săteni, au aparut doritori sal ajute.

Zi memorabilă în istoria muzeului este considerat a fi 1 iulie 1969. Din această zi, muzeul a fost luat la întreținerea statului, și în orarul de lucru au fost numiți doi lucrători-director și un secretar. Muzeul făcea parte din grupa IV. Contacte au fost stabilite cu mai mult de 200 de oameni de stiință din diferite țări. Sau colectat exemplare de lucrări științifice rare, care au fost păstrate în academii și institute din diferite țări, cercetarea istoriei folclorului Găgăuziei, etnogeneza, s-a creat propria fonotecă. Cu toate acestea, în muzeul nu erau condiții adecvate de păstrare: imagini unice și lucruri muceghăiau iar lențile de filme se corobăneau. Iubitorii de antichități au continuat să viziteze "mica Găgăuzie". Ministrul Culturii RSSM la determinat pe președintele colhozului S.G. Bogdan să construiască o nouă clădire pentru muzeu. Astfel, muzeu din Beșalma a fost numit filiala, muzeului regional din Comrat, care pe atunci nu exzista. S.G. Bogdan și D,N, Karaceobanu au trebuit să depună rezistență pentru întărirea denumirii de muzeu istoric - etnografic în lista muzeelor de stat ale URSS.

S-au construit săli și fotolaboratoare, birouri pentru personal și depozit, sală pentru cinema - ceea ce nici nu visam câțiva ani în urmă. Dar curând, a devenit clar faptul că noul sediu trebuie să plaseze o nouă expoziție, dar bani numerar iarăș nu erau suficienți. Aici au ajutat entuziaștii: Evdokia Kapaclî, Petru Terzi, Elena Kuru, Maria Mutaf -ei au dăruit  muzeului tot  timpul lor liber. Kara Ceban se deplasa prin satele îndepărtate, inspecta mansarde, scotocea prin gunoi, puțin câte puțin a căutat obiecte de valoare. Multi oameni de știință care au vizitat Beșalma, în acel timp, au numito muncă eroică. Alexandru Ceornîi, un om de știinta de la Leningrad a acordat muzeului mare ajutor - el și-a petrecut vacanța în Beșalma, a tradus în limba rusă lucrări de cercetători străini. În acest lucru, la ajutat M.N. Guboglo, lucrător la Institutul de Etnografie - Micluho Maclay. Muzeul de multe ori era vizitat, de lucrătorii  Academiei de Științe a RSSM- M.V. Marunevici și S.S. Kuroglo. La începutul anului 1975 a fost finalizată formarea  noii expoziții. Muncă efectuată, a fost foarte apreciată, de către comisia de stat, și conducerea a ridicat categoriia muzeu rural, făcînd o excepție. Au menționat extindere muzeului. Biserica, unde a fost planificată pentru a plasa o galerie foto a fost reparată, dar vremurile s-au schimbat și biserica și - a reluat activitatea sa.

Ghidul pe Moldova în anul 1974 indică faptul că Beșalama a fost singurul muzeu din lume de naționalitate găgăuză. În două subsoluri au fost expuse luctări de arte decorative și meserii, în al treilea - o expoziție a artiștilor contemporani, și în al patrulea este  reflectată arta scriitorilor si poeților găgăuji.                     

D. Karaceban a stabilit în muzeu studio de arta, în el operau trei clase: compozite, natural și pregătitoare. Copiii veneau cu mare plăcere să învețe cum sa tae linogravura, a sculpta, a lipi, a desena, a arde modele pe obiectele din lemn, realizate in propriul studio.

Legea "Cu privire la protecția și utilizarea monumentelor istoriece și culturăle", a fost lansată în anul 1977. Dar, în țară sub protecția statului au fost luate 9 monumente, printre care si muzeul satului Beșalma.

Muzeul, a început să fie vizitat de toți iubitorii de antichități, care doreau să afle mai multe despre poporul găgăuz. Aici, veneau oaspeți din întreaga lume - scriitori, politicieni, turiști și oameni de știință. Aproape fiecare oaspete lăsa comentarii frumoase despre muzeu.

Dupa plecarea lui D.Karaceoban de la muzeu în anul 1982, acesta a fost închis sub pretextul de reparații și l-au prefăcut din Muzeul Istoric de stat din satul Beșalma și colhozul "Adevărul", în filiala muzeului istoric de naționalitate din Comrat.

Muzeul a câștigat independența după trei ani după ce în 1989 M.V. Kesia a devenit directorul muzeului. Începând cu luna mai 1988, muzeul poartă numele Dmiti Nicolaevici Karaceobanu - fondatorul lui.

Afanasie Karaceoban esta directorul muzeului 1992-1997. Împreună cu colegii el a creat o nouă expoziție. Academia de Științe Tatarstan, Turcmenistan, Kazahstan, Azerbaidjan au răspuns la cererea, de a ajuta la organizarea exspoziției în prima sala. Aceasta prezintă istoriei poporului turc. Din alte republici la muzeu au fost trimise articole științifice bine prelucrate și cărți.

A.D. Karaceobanu a mers într-o vizită de lucru în Bulgaria, în Dobrudja, în urma vizitei, muzeul au fost complectat de materiale cu privire la statul  Oghuz-creștini. Acest stat a fost format pe teritoriul Dobrudja în anul 1261. Au restaurat ungherașul "Locuințe", care la creat D.N. Karaceoban bazat pe descrierea M.V. Marunevici.

În 1993, UNESCO a inclus satul Beșalma într-un buletin informativ periodic, cu un accent unic al culturii găgăuze. Deschiderea oficială a muzeului nu a avut loc, din cauza fluxului constant de vizitatori, acest lucru  pur și simplu nu a fost necesar.

La 8 august anul 1995, prin ordinul  Primului Bașcan a Găgăuziei, muzeul istoric-etnografic din  satul Beșalma a fost redenumit muzeul Național Găgăuz istoric - etnografic D. Kara-Ceoban. Acest muzeu este direct subordonat Biroului de Cultură a Găgăuziei. În 2006 Departamentul de Cultură al Găgăuziei a atribuit muzeului categoria II.