În anul 1974, în institutul pedagogic stințific, a fost fondat Muzeul Național Pedagogic din Moldova, iar în 1976 el a devenit o unitate independentă. Muzeul este situat într-o clădire istorică în inima capitalei. Casa, construită în secolul al XIX-lea, a aparținut inginerului Serbinov.

Ca un monument de arhitectură a orașului, unu dintre puținele care sa păstrau pînă în zilele noastre, el a fost foarte convenabil pentru a plasa fondurile și exponatele  muzeului.  Acolo sunt păstrate mai mult de 15 000 de exponate, care merită titlul de raritate.

Muzeul are cinci săli de expoziții tematice.

În prima, dintre cele cinci săli ale muzeului,este prezentată istoria învățământului în Republica Moldova, din cele mai vechi timpuri până în anul 1917.

Primele, instituții de învățămînt au fost fondate la mănăstirile: Dragomirna, Vărzărești, Căpriana, Moldovita, Putna, Bistrița, Neamț.

Atunci nu erau manuale, astfel învățătura avea loc pe baza de cărți religioase și letopisețe, care au apărut în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. În anul 1401 a fost  deschisă prima școală seculară. De asemenea, o amprentă de neștere în istoria educației lasă domniia lui Vasile Lupu. Anume, în timpul domniei sale, a apărut școala cu un nivel mai ridicat, care mai tîrziu a fost numită Academiia Vasilievscaia. În anii1630 - 40 la Iași s-a construit soborul "Trei Sfinți", care este una dintre cele mai importante monumente de arhitectura medieval. Pe lîngă sobor, a fost deschisă școala pe modelul colegiului din Kiev. Primul ei conducător a fost Soron Pociațchii, fostul rector și absolvent al colegiului Chiev-Mojilău. El a sosit la Iași, la invitația regelui, cu un stoc de manuale și un grup de profesori.

Tot atunci, în Iași Metropolitul Varlaam și Metropolitul Petru Movila au deschis prima tipografie. Anume această  tipografie a tipărit primele cărți, printre care si cartea Metropolitului Varlaam  întitulată ”Cartea Românească de învățătură” (Kazanie). Primul abecedar a apărut la Iași în anul 1755.

După anexarea Basarabiei la Rusia, în anul 1812, prima scoala care a apărut în Chișinău, a fost Seminarul Teologic. În același timp se deschide și prima tipografie. Treptat apar școlile  primare: private, județene, rurale, parohiale -cu unul și doi ani de studiu. A fost intensă, și dezvoltarea învățământului primar. În anul 1850, funcționau 390 de școli, iar în anul 1897 erau  580 școli, în anu 1914 – 1800 scoli, numărul de elevi era de 114668 persoane.

Studiile erau făcute în limba rusă, iar din anul 1865 în școli a apărut  disciplină - limba română.
 
În anul 1833, la Chișinău s-a  deschis prima instituție de învățământ - Liceul Regional  pentru băieți numărul 1. Aproape 40 de ani mai târziu, se deschide al doilea  liceu. Mai târziu, în anul 1864, au apărut școli pentru fete - liceul eparhiahal și o pensiune pentru fete. Învățământul primar se dezvoltă, dar școli medii în Basarabia erau doar 9. În acest timp sau făcut încearcări, ca să creeze manuale în limba națională. În anul 1827, la Snkt- Petersburg este publicată  cartea  intitulată " Gramatica Rusească si Romînească ”. În anul 1840 apare manual "Inscripția regulile gramaticale Muntenia - Moldova".

În muzeu puteți vedea colecții de epocă, cărți tipărite și manuscrise din secolele XVII - XIX, care prezintă un mare interes. În cea de a doua sala, sunt exponate din istoria învățământului în Basarabia și RFSSM din anii 1917-1940.

La acel moment, în istoria învățământului, sau petrecut trei evenimente importante: a fost introdus sistemul de învățămînt european - școala primară-4 clase, apoi 7clase, au apărut licee, gimnazii, universități, și limba română a devenit principala limbă de predare.

În anul 1925, funcționau 1910  școli primare și 117 secundare. În acea perioadă, învățământul mediu a fost cu plată. Pentru a înlătura lipsa de profesori au fost organizate cursuri speciale și seminarie pentru pregătirea cadrelor didactice.

Școli cu predare în limba moldovenească sunt create în anul 1924, cînd Republica Moldova întră în componența URSS.

Datorită vocabularului foarte slab, insuficient pentru publicarea de manuale, editorii locali au apelat la limba rusă, folosind terminații românești. Ca urmare a acestui amestec sa format un dialect amuzant. A fost greu de numit această scriere  limbaj. Pentru, că elevii să înțeleagă literatura educativă mai clar, de obicei, la sfârșitul manualelor era un mic dictionar moldo-rus. De exemplu: învățălnic - training, nicăfașere - lene, patradcă - tetradca, etc.

Sala a treia este dedicată istoriei învățămîntului în timpul războiului și în perioada de după război. În această perioadă, există o creștere tot mai mare a numărului de instituții de învățământ. Pînă în anul 1950, în Moldova au fost deschise 131 școli medii, 973 școli de șapte ani, 928 de școli începătoare.

A devenit obligatoriu învățământul secundar pentru toți. Acum, pentru învățământul secundar trebuiea să învețe 11 ani, pentru secundar inferior – 8 ani. Treptat, elevii de 11 + ani au început să învețe meserii.

După război, foamete, numărul de case pentru copii a crescut dramatic, în anul 1950, numărul lor a ajuns la 113. S-au deschis, de asemenea, școli speciale pentru copiii cu dizabilități, în anul 1990 au fost 59.

Procesul de învățământ este în continuă modificare, despre aceasta mărturisește publicația acelor vremuri. În decurs de mai multe decenii, s-a adunat o bogată colecție de enciclopedii, dicționare, cărți, o varietate de materiale didactice.

În prezent, fondul muzeului,dispune de o colecție unică, de materiale din diferite epoci.

8 imagini: 1 din 8

→