Orheiul Vechi este un complex istoric și arheologic. Acesta este situat la 60 km nord-est de capitala noastră pe rîul Răut. Pe acest loc au fost descoperit urme de diferite civilizații. În secolele VI - I pînă la era noastră în Orheiul Vechi se asfla cetatea geto - dacică, iar în a doua jumătate a secolului al XIV-lea a fost așezarea Hoardei de Aur Şehr-al-Djedid sau - Ianghi Şehr. Din sec. al XIV-lea în acest loc au fost mănăstiri ortodoxe și abia mai târziu, undeva în secolele XV-XVII a apărut orașul moldovenesc Orhei. Domnitorul Moldovei, Vasile Lupu a mutat orașul 18 km mai la nord de locul Orheiului de azi, aproximativ la mijlocul secolului al XVI-lea .

În istoria Orheiului Vechi se poat distinge trei perioade.

Datele perioadei înainte de Hoarda de Aur datează sfîrşitul secolului al XIII-lea şi în prima jumătate a sec.XIV. În această perioadă, oraşul a fost înconjurat de un zid de nuele cu turnuri de veghe. Orheiul efectua relaţii comerciale active, pe căi navigabile cu Transnistria şi oraşele de Nord de la Marea Neagră. Diverse obiecte de ceramică găsite în acest loc, sugerează că aici s-a dezvoltat meserii. Toate aceste săpături indică dorinta olarilor locali pentru a învăţa  forme şi tehnici de fabricare a ceramicei poleite, care au fost aduse din Transnistria.

Perioada  Hoardei de aur (anii 40-60 ai secolului al XIV-lea). Orheiul, după capturarea de către tătari a primit numele tatar Şehr-ali-Djedid, ceea ce însemna Oraş Nou. A fost reconstruit sub conducerea meşterilor de Est, ca rezultat Orheiul şi-a schimbat în mod semnificativ aspectul său.

Aici sunt construite clădiri, tipice pentru localităţi ale Hoardei de Aur - o moschee, mausoleu - mazar, caravană-sarai, băi publice. Pînă în timpul nostru sau păstra rămăşiţe de băi, unde  au fost înnainte spaţii nu numai pentru baie, dar şi masaj, relaxare. Aceste încaperi au fost dotate cu încălzire şi ventilaţie. Rămăşiţele găsite în aceste locuri indica un decor de lux interior a băilor. Unii cercetatori chiar cred că baia Orheiul Vechi este asemănătoare cu baile romane, alți oameni de știință au descoperit asemănări cu clădirile din Crimeea, regiunea Volga şi Armenia.

Perioada Republicii Moldova începe cu anii 60 ai secolului al XIV-lea şi a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Şehr al-Djedid a fost distrus la sfîrșitul anilor '60 ai secolului al XIV-lea. Locuitori moldoveni apar aici aproximativ în anii 20-e din secolul al XV-lea. Orașul este în creştere şi, datorită fortificației sale, capătă o importanţă strategică. Din partea de vest  Orheiul este întărit cu două rînduri de fortificaţii iar de către rîu este protejat de malurile abrupte ale rîului. Astfel, inelul protejează ferm fortificaţiile oraşului.

Cetatea de piatră, în interiorul careia se afla palutul lui Pîrcălabă, a fost construită în a doua jumătate a secolului al XV-lea în timpul domniei lui Ştefan III. Stilul aceastei cetaţi a fost caracteristică pentru structurile ofensive moldoveneşti pentru acele timpuri. Zidurile cetații au fost construite în formă de patrulater, şi la fiecare colţ era un turn de veghe. Deasupra peste poartă de asemenea era un turn de veghe. Pîrcălab a fost numit militar suprem și șef civil al oraşului şi judeţului. Rămăşiţe şi alte clădiri construite în această perioadă au fost găsite în aceste locuri: temelia bisericii de la începutul secolului al XV-lea, baia, ateliere, urme de locuinţe. Au fost, de asemenea, găsite şi obiecte din argila arsă, obiecte de metal şi bijuterii. Multe vorbesc de faptul, că au fos efectuate schimbări comerciale cu ţările din Europa de Est.

În anul 1484 Belgard-Nistru (fostul Belgorod) a fost capturat de turci. Ca urmare a capturării  a acestui loc, a fost blocată calea principală de comerţ la Marea Neagră. Din această cauză Orheiul Vehi a suferit pagube economice serioase. Orașul, de asemenea a fost devastat de tătariii din Crimeea care l-au atacat.

Din anul1940 în Orheiul Vechi au început săpăturile, ele au fost ghidate de Pavel Petrovici Bîrnă, Gheorghe D. Smirnov, Ivan G. Hîncu, Ivan T. Niculiţă. Din anul 1996, doctorul în ştiinţe istorice Gheorghe Postică a preluat conducerea săpăturilor din Orheiul Vechi. Şi doi ani mai tîrziu, a fost format complexul muzeu numit "Orheiul Vechi". Pe teritoriul său sunt situate satele-Morovaia, Butuceni şi Trebujeni.

În Orheiul Vechi, în stîncele de pe malul rîului Răut pot fi găsite mănăstiri. Mai tîrziu,  deasupra schitului vechi, au construit clopotniţă, acum după aceasta poate fi găsită mănăstirea. Alunecarea de teren, care a avut loc probabil în secolul al XVIII-le a distrus accesul pînă la mănăstire, şi ea a fost abandonat pînă în anul1820. Apoi către schit despre satul Butuceni, a fost săpat un tunnel de douăzeci de metri.

În anul1890, alături de intrarea nouă, a fost construită clopotniţa. Mult mai târziu, nu departe de mănăstirea din stîncă, a fost construită o biserică şi schitul şi-a pierdut sensul.

Mai tîrziu, sus pe cursul rîului a fost situat un schit. El este compus din cinci peșteri interconectate, fiecare dintre ele are propria cale de ieşire. Aceasta mănăstire a fost înfiinţată în 1675 de Pîrcălabă Bosiem în anul 1675.