Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia sunt praznuiți de către popor conform calendarului ortodox, în fiecare an, pe data de 9/22 martie și este una din cele mai venerate sărbători ortodoxe.
Din istoria creștină se știe că acesti mucenici au trait în vremea împaratului Licinius (308-324), prigonitor al creștinilor. Sfintii 40 de Mucenici erau soldati creștini și făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Aceștia nu erau doar romani de origine, ci și greci, amestecati cu armeni. Din moment ce aceștea erau creștini, ei au refuzat să se închine idolilor. Afland despre credinta lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit sa se inchine idolilor. Deoarece au refuzat, au fost întemnitati timp de opt zile si batuți cu pietre. Prin semne divine au fost însă întariti în credință. Dupa aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghetare, in lacul Sevastiei. Pentru mântuirea trupului său ei trebuiau să renunțe la Hristos și credință. La miezul noptii, unul dintre cei 40 de mucenici, a iesit din apă din cauza gerului. Alergînd spre baia calda, pusă de cei ce slujeau idolilor, a murit. Cei ramași să îndure gerul au inceput să se roage: "Ajuta-ne Dumnezeule, Mîntuitorul nostru, ușureaza-ne sarcina și alină iuțimea văzduhului, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne rușinam și să cunoască toți că ne-am mîntuit strigînd către Tine". În urma acestei rugăciuni s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încalzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorat asupra mucenicilor. Unul dintre soldații de paza, uimit că în miezul noptii o lumina din cer încălzește apa și ca o cununa din cele 40, pogorate peste mucenici, nu are peste cine să se așeze, s-a aruncat în apa, mărturisind că și el este creștin, și așa au devenit din nou 40. Văzînd spiritul lor persistent, comandantul militar Agricole a ordonat să li se zdrobească genunchii cu ciocanele, apoi arși pe rug, iar oasele lor aruncate în rîu. De o astfel de soartă crudă aveau parte oamenii care trăiau cu alte viziuni. Oamenii au găsit rămășițele creștinilor și le-au înmormântat cu onoruri.
Traditii, obiceiuri și superstiții.
Sărbătoarea creștina a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste începerea anului agricol. În credința populară în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, lăsînd loc zilelor moșilor. Acest obicei frumos are origini antice, îndeosebi datorită faptului că oamenii au început să acorde timp sîmbetei morților și memoriei strămoșilor săi. Această amintire este de o importanță majoră pentru creștini. Se consideră că strămoșii protejează oamenii care trăiesc pe pământ, mai ales în timpul schimbării anotimpurilor. Pentru ca sufletele lor să vină în ajutor, ele trebuie ademenite cu colăcei-sfințișori. Gospodinele fac în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de colaci numiți sfințișori, mucenici sau brăduleți. De obicei, cu ei sunt sunt serviți orfanii sau copiii săraci, de aceea anume copiii sunt în așteptarea acestei sărbători. Bucovina este cunoscută prin plăcintele cu varză, coapte de către femei, iar sfințișorii trebuiau numaidecît să fie cu miere și nuci. Oamenii credeau că anume nucile simbolizează legătura dintre două lumi prin înviere. De asemenea, în semn de pomană erau servite și băuturile. Dupa traditia geto-dacă numărul mucenicilor era 44, exact câte zile erau în perioada dintre 9 Martie si 23 Aprilie. Creștinii mergeu în vii și grădini unde cinsteau 44 de pahare de vin, iar restul vinului se turna la rădăcini. Chiar dacă cineva nu putea bea, era obligat să ia o înghițitură. Acest lucru dă sânge și sănătate organismului, stimulează creșterea culturilor agricole, precum și ajută la spargerea gheții de către Mucenici. Acest ritual avea loc noaptea, ca obiectiv principal fiind trezirea naturii, bucuria de a trăi și a restabili vitalitatea. Băutura reprezenta simbolul sacrificiului în cinstea morților.
Din alte surse, este clar că în această zi, oamenii pregăteau plugul pentru arat. După ce plugul era trecut prin foc de către fierarul (faurul) satului, era reparat, curățat și purificat. Între plugari se încheiau înțelegeri pentru întovărășire la arat, iar în dimineața acestei zile plugul era scos in fața casei în mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sărbătorilor de primăvară, presărat cu numeroase obiceiuri. Se seamănă usturoi, se răsădește varza și, conform tradiției, roada poate fi pînă la 40 de ori mai bogată. Tradiția include 40 de candele, pomeni de la 40 "îngeri", de 40 de arcuri. Dacă în această zi vremea este bună, atunci și de Paști vremea va fi bună. Dacă în această zi tună – vară timpul va fi bun pentru diverse culturi agricole, iar dacă vor fi înghețuri - toamna va fi caldă și lungă. Se crede că mucenicii te salvează de toate problemele. După ce trec Zilele Babei Dochia, încep Zilele Moșilor și mucenicii imediat încep a bate cu ciocane și bastoane. Bătând pămîntul, ei cheamă căldură și alungă frigul, dar iarba crește abundent. Creștinilor le este interzisă munca, deoarece toți sfinții vin la slujbă. Anume în această zi creștinii dezghețau pămîntul și apa, evitau munca din frica de a fi bătuți cu bastoanele.
Această sărbătoare joaca un rol important în viața spirituală a poporului, deoarece creează o atmosferă de legătură a cerului cu pămîntul. Această legătură este mai strînsă în zilele de sărbătoare. Odată cu sosirea sezonului cald, această legătură joacă un rol semnificativ în creșterea spirituală.
În prezent, persistă tradiția de a coace 40 de "sfințișori" (îngeri) - figurine din aluat, bărbații cinstesc 40 sau 44 de pahare de vin, care este un simbol al fertilității și bucurie de viață. Toate acestea au loc la 9 martie. În Moldova, aceștia au forma cifrei 8 și sunt copți din aluat de cozonac, apoi unși cu miere și nucă. Aceștia sunt duși la biserică pentru a fi binecuvantați și apoi sunt consumați de membrii familiei, copii, vecini, rude și toți cei prezenți.
