Formarea creștină. Mulți nu știu de ce Alexie este numit "omul lui Dumnezeu". În Viețile Sfinților este spus că Alexie s-a născut la Roma într-o familie de nobili. Tatăl său a fost un împărat cu numele Eufimian. Sfântul Alexie a fost un copil sanatos, a învățat bine. La vârsta maturității el a decis să-și dedice viața lui Dumnezeu. Părinții lui au rămas dezamăgiți pentru că își doreau să-l însoare cu o fată de sânge regal. După nuntă, Alexie a vorbit cu soția sa și a decis să plece spre Edessa Ajuns în orașul Edessa, după ce a împărțit tot ce i-a rămas din avere, s-a îmbrăcat în zdrențe și a început să cerșească. Alexie noapte era treaz și se ruga. Mânca numai pâine și apă. Alexie timp de 17 ani a dus o viață austeră, plină de umilință, cerșind în Edessa. Când se făcu cunoscut celorlalți, el se înspăimântă de lauda oamenilor și, în taină, fugi.
A vrut să ajungă la Tarsul în Asia Mică, patria Sfântului Apostol Pavel. Dar nava pe care a navigat, luată de vânturi și purtată pe ape ajunge la Italia, nu departe de Roma. Văzând în această înâmplare mâna lui Dumnezeu, Sfântul Alexie a decis să meargă la casa tatălui său, și acolo sub chip de străin, să-și petreacă cu pocăință restul vieții. Ajuns la casa părintească, nefiind recunoscut de nimeni, Alexie a trăit în curtea casei, a fost batjocorit de servitori, dar a suportat toate derâderile.
Când s-a apropiat ziua morții sale, el a scris o scrisoare, a strâns-o în mână și, la 17 marie 411, a decedat. După o descoperire dumnezeiască, în Biserica Sfinților Apostoli, împăratul și patriarhul au primit porunca de a-l găsi pe Omul lui Dumnezu. În scurt timp, a devenit cunoscut ca Omul lui Dumnezeu era fiul lui Eufimian, care trăise ca un cerșetor în curtea acestuia. Patriarhul și împăratul, însoțit de o mulțime de oameni au venit la casa lui Eufimian, și când au intrat în coliba lui, l-au văzut mort, dar fața lui era strălucitoare ca soarele. Împăratul a citit scrisoarea cu voce tare și toți au fost cuprinși de spaimă. Bolnavii erau vindecați prin atingerea moaștelor sale, căci din trupul lui izvora un mir bine-mirositor. Trupul său a fost îngropat într-un chivot de marmură, decorat cu un smarald. Asfel, datorită vieții sale dure, pline de umilință și credință, a lipsei dorinței de mărire, Sfântul Alexie a devenit cunoscut printre creștini ca un om al lui Dumnezeu.
Obiceiuri, tradiții și superstiții.
Anterior, la 17 martie era sărbătorită cea mai importantă zi, socotită într-o oarecare măsură, prag calendaristic. Sfântul Alexie este considerat patronul viețuitoarelor subterane și a celor ce trăiesc sub scoarța copacilor, în scorburi, sub pietre. La 6 luni de la Ziua Crucii, care este sărbătorită la 14 septembrie, când potrivit legendei, Sf. Alexie închide Pământul pentru a proteja oamenii de daunele care pot cauza creaturile mici, la 17 martie este momentul în care Sf. Alexie redeschide Pământul pentru a elibera vietățile din hibernare și pentru a pregăti pământul pentru arat.
Alexie cel cald era considerat stăpânul șerpilor Astfel, ziua de 17 martie a fost asociată cu un șarpe și numită Ziua Șarpelui. Conform legendei, dacă în ziua Sf. Alexie întâlnești un șarpe, nu e voie să-l ucizi fiindcă riști să ai o cumpănă în acest an. În popor se spune că dacă vezi un șarpe în oricare altă zi a lunii martie, atunci el trebuie omorât, altfel el îți lua puterea.
Ion Creanga a descris ritualul magic de tratare a durerii lombare : e bine să vezi pentru prima dată un șarpe primăvara. În ziua Sf. Alexie trebuie de îmbătat șarptele însă nu și de-l ucis, astfel ca el să nu poată mușca. Apoi trebuie de dezbrăcat și de-l înfășurat împrejurul taliei. Mai târziu, șarpele se îngroapă împreună cu 3 căței de usturoi, cu cuvintele ”să mi se întoarcă durerile numai atunci când șarpele va mânca usturoiul”.
În ziua Șarpelui nu i se pronunță numele pentru a-i putea fi cîștigată bunăvoință pentru tot timpul verii. Dacă, din întâmplare, cineva rostea cuvântul sarpe, era necesar să spună un descântec. În unele regiuni se făcea un foc mare într-o groapă, se pune într-o oală apă și o felie de mămăligă, ca să aibă șerpii ce bea și ce mânca și să nu iasă din groapă toată vara. Conform ritualurilor era interzis să folosești obiecte ascuțite în această zi, deoarece se credea că oamenii pe tot parcursul anului vor vedea doar șerpi.
Oamenii credeau că Sf. Alexie a avut mai multe înfățișări. Conform legendei, datorită faptului că omul avea mult de suferit de la insecte, Dumnezeu a hotărât să le pună într-o raclă și i-a spus lui Alexie s-o arunce în mare. La atingerea punctului de destinație, Sf. Alexie nu a putut face față și, din curiozitate, a deschis racla. Astfel, toate insectele s-au răspândit din nou pe Pământ. Alexie, pentru că nu l-a ascultat pe Dumnezeu, a fost transformat într-o barză și pedepsit să adune de la 17 martie la 14 septembrie insectele împrăștiate. Legenda are și adevăr, deoarece în preajma acestei zile este perioada întoarcerii berzelor.
În popor, această sărbătoare se mai numește Retezatul Stupilor. În această zi albinele se trezesc dintr-o hibernare lungă și ies din stupi. Din această zi oamenii duc stupii la stupină. Dacă nu era sufient de cald, apicultorii făceau înconjurul stupilor și ascultau albinele.
O altă denumire a sărbătorii este Ziua Peștelui, pentru că peștii încep să se zbată în ape. Pescarii spun că Sf. Alexie aduce peștii din adâncurile unde au iernat, la suprafața apei. Ei țineau post negru toată ziua sau prindeau un pește mic pe care îl descântau și îl mâncau de viu, astfel sperînd la un an bogat în pescuit.
De obicei, de ziua Sf. Alexie țăranii aprindeau focuri prin livezi. Acest ritual simboliza curățenia gospodăriilor pentru a ajuta soarele să depășească momentul echinocțiului de primăvară. Oamenii din zori măturau și greblau curțile, livezile și grădinile, dădeau foc la gunoi. Se considera un semn bun afumarea gospodăriei cu petice aprinse, cu busuioc și cu tămâie. Focurile se aprindeau în mijlocul grădinii ori livezii, deoarece se credea că astfel, ograda va fi păzită de insecte, iar oamenii și animalele de gospodărie vor fi protejați de boli și mușcături de șarpe.
Astăzi, în unele sate se mai păstrează tradițiile populare de a sărbători ziua Sfântului Alexie, care se îmbină cu substratul religios al sărbătorii.
