Centrul spiritual al Episcopiei romano-catolice de la Chişinău, este soborul Catedralei Serviciilor Divine. Aici este și reşedinţa episcopului, în capela care este adiacentă la soborul catedralei, se păstreză icoana Sf. Fecioare Maria - apărătoarea eparhiei.
Mai târziu, datorită faptului că numărul credincioşilor a crescut, s-a decis să să construiască o biserică. Cu toate acestea, fondurile pentru construcţie nu erau suficiente, şi a fost depusă o cerere cu privire la alocarea ajutorului de stat. S-a dat ajutor în valoare de 20.000 de ruble, pe care Nicolae I-lea alocat pentru construirea templului.
Proiectul a fost conceput de către biserica din Sankt Petersburg, capitala Imperiului Rus. La prelucrarea sa a luat parte însuşi Iosif I.Şarleman, arhitect si sculptor. El este, de asemenea, profesor de arhitectură la Academia de Arte din Sankt-Peterburg. În familia sa, el nu a fost singurul care a studiat arhitectura. Fratele său mai mare, L.I.Şalerman (1788-1845) tot arhitect, a lucrat împreună cu alţi arhitecţi la o colecţie de proiecte de biserici romano-catolice în stil neoclasic. Probabil, proiectul bisericii făcut la Chişinău a fost de asemenea din această colecţie.
Arhitectura acestui sobor a fost realizată în spiritul neoclasicismului târziu, totul sa făcut în conformitate cu moda care a existat la acel moment în Rusia, care se afla sub influenţa arhitecturei italiene Renaşterea. Acest aspect eclectic, la arhitectur a început să apară în artă la acel moment.Construită Biserica Romano-Catolică, în plan reprezintă o clădire dreptunghiulară alungită. Spaţiul interior al bisericii a avut trei nave cu două rânduri longitudinale de coloane, cîte 6 în fiecare. Naosul din mijloc avea tavan boltit de lemn peste culuarele laterale şi sa încheiat cu o absida semicirculara a altarului. Absida proiectată pentru altarul principal a fost decorată cu arcade de piatră şi pilaştri, cu două ferestre înalte, în care trebuia să plaseze vederile. În absidele laterale a altarului au fost construite două camere. Într- o cameră era situată sacristiea iar în alta se păstrau lucrurile bisericeşti, la intrarea în biserică deasupra uşii a fost construită pistă pentru cor, împrejmuită cu balustrade figurale sculptate din lemn .
Iniţial, altarul principal a fost făcută din lemn, dar pristolul din piatră, înconjurat de o balustradă de lemn. Scările balustrade duceau la pristol. Acolo se află tabernacul pentru păstrarea Sfintelor Taine şi crucea de lemn negru, cu figura argintie aurită a lui Hristos răstignit. În altarul principal era icoană mare încoronată a Maicii Domnului ţinîndul pe Isus în braţe. În absidele laterale s-au construit altare şi pristoluri din lemn. Printre numeroasele icoane din biserică este sculptura: Învierea Lui Hristos şi cei patru îngeri.
Prin decizia Consiliului pentru Afaceri Religioase în Consiliul de Miniștri RSS la 14 octombrie 1963 catedrala a fost închisă. Cu toate acestea, autoritățile de la Chișinău se temeau să informeze imediat pe credincioși cu privire la această decizie. Aceasta a fost doar în anul 1964, autoritățile forțat au impus credincioșii să părăsească biserica. Apoi la 30 septembrie anul 1964 biserica a fost dată la școala N 56 și a fost transformată în sală de actorie. După toate acestea, au urmată petiții și delegații, care au mers la Moscova cu o cerere, ca să dee capela de la cimitirul armean să slujească liturgiia.
Mai târziu, în clădirea bisericii a fost instalat un studio de înregistrare: şi depozitul studioului Cinematografic "Moldova-film". În anul1988 au început lucrările de conversiune sub teatrul poetic.
Numai înanul 1989, după numeroase apeluri către autorităţile centrale ale Uniunii Sovietice, ONU şi Crucea Roşie, clădirea a fost întoarsă la biserica parohiei şi credinciosilor, actul de transfer a fost semnat la 26 iulie anul 1989.
Informație de contact
Adresa: |
