Mănăstirea pentru femei, Adormirea Maicii Domnulu, este situată în satul Calarașovca, sat din Republica Moldova, la 220 km de Chișinău, în apropierea rîului Nistrului. Pînă în anul 1916 mănăstirea a fost de sex masculin.

Pe teritoriul manastirei sunt: Sfânta Biserica Adormirea Maicii Domnului si Biserica Sf. Mitrofan, trapeza, chilii, casa bisericii, biblioteca, casa episcopului, trei izvoare și prisacă. Există o legendă, conform  căreia în peșteră, vizavi de prezenta mănăstirea a trait un călugăr pustnic, care si este fondatorul real al schitului monahal.

Prima biserică a fost construită din lemn la începutul secolului al XVI. În anul 1780, cu ajutorul lui Mark Donici din Mogilău și cu binecuvîntarea Patriarhului Ierusalimului Avram, la mănăstire a fost construită o biserică de piatră, și clopotniță, a fost sfințită în anul 1782, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Pentru acțiunile lui, Patriarhul a acordat titlul de administrator și stareț  pe tot parcursul vieții lui Marc Donici. După moartea lui Donici, în anul 1809 de la mănăstirea Sfântul Sava a fost trimis stareț călugărul Lazăr.

În anul 1813, după anexarea Basarabiei la Rusia schitul a fost transformat în mănăstire și a trecut sub eparhia Chișinău. În anul 1814 dicasterul Chișinău a interzis călugărilor de la mănăstire la acces liber, fără acordul în scris al starețului, iar protopopul și blagocinul a ordonat să-i aresteze pe cei care încalcă legea, și să fie trimiși direct la superiori. Cîțiva călugări neascultătoti au fost  trimiși la mănăstirile Cosăuți si Calarașovca. Cu toate acestea, după ce cîțiva călugări, care își ispășeau pedeapsa la mănăstirea Calarașovca au fugit , starețul Lazăr a fost îndepărtat din funcție și a fost înlocuit de starețul mănăstirii de la Cosăuți Onisifor .

În anul 1853, pe teritoriul mănăstirei a fost construită și sfințită cea de-a doua biserică de piatră.

La 9 martie anul 1873, Alexandru al II-lea a aprobat demersul, privind transferul mănăstirilor basarabene în subordinea Rusiei. La 7 iulie a aceluiași an, a fost întocmit un act de transfer  în conducerea statului "Moșia Arionești-Unguri –Calarașovca-Sudarka-Savka-Briceni,care aparținând mănăstirii Sf. Mormânt" și decizia sa fie acceptate ca proprietate de stat a Conducerii Haricov- Basarabia.

În anul 1916, în timpul Primului Război Mondial, mănăstirea a fost convertită de la bărbați la femeii în frunte cu Stareța Ambrosia. În legătură, cu circumstanțele dificile ale acelor vremuri, în mănăstire a fost amenajat un cămin pentru surorile mănăstirei.

În monografia "Soroca" (1943), Nicolae Constantinescu a declarat că, în anul 1940, bolșevicii au fugărit toate surorile din mănăstire, iar stareța lor Achilina Popov a fost aruncată noaptea în Nistru. Dar, după un timp, maicile sau întors la mănăstire, și către anul 1943 numărul lor a ajuns la 100.

La 8 iunie anul 1961 manastirea a fost inchisa. Iconostasul a fost distrus și icoanele luate. În manastirea a fost deschis  dispensarul pentru tuberculoză, iar apoi o școală pentru copii cu retard mental, restul anilor mănăstirea a fost inchisă.

La 3 mai anul 1991, cu binecuvântarea Mitropolitului Vladimir de Chișinău, mănăstirea a fost redeschisă. Primele ascultătoare au fost maicile Emilia, Teodosia și shimonahina Serafima, care a trăit în mănăstire, înainte de închiderea acesteia.

În toamna anului 1999, a fost finalizată  restaurarea soborului Sf. Mitrofan. Acesta a fost pictat de Pavel Guțu de la Briceni, iconostasul făcut de Leonid Romadin. În prezent este în curs de restaurare Sfînta Biserica Adormirea Maicii Domnului, construită în tradiția arhitecturii moldovenesti vechi.

12 imagini: 1 din 12

→