Mănăstirea este situată în apropierea satului Gîrjavca, raionul Călărași din Republica Moldova. A fost fondată în 1740 ca schit. Primii locuitori după legendă se spune, ca au fost doi calugari de - la mănăstirea Neamț si starețul -Mirean, care sau refugiiat aici salvînduse de năvălirea tatarilor. Unul dintre ei a fost Ierom. Varsonofii l-a alipit pe Teodosie în monahism cu numele Feoktist. Frații au ridicat o biserică de lemn într-o pădure de stejar, pe un vârf de deal. Biserica a fost ridicată din mijloacele financiare a oamenilor pe un lot de pămînt din apropierea satelor Ghirișeni și Sipoteni. Mai jos sunt cîteva chilii. În conformitate cu o altă legendă din localitate, spune că Manastirea Voznisenschii are legatură cu un oarecare călugăr Hîncu. Lui de trei ori i s-a arătat Fecioara Maria, spunîndui să construiască o mănăstire.

Pentru că la schit era foarte greu de ajuns, la începutul secolului al XIX-lea, el a fost transferat din partea de sus a dealului la poalele lui. Acolo cu sîrguința ierarhului Tarasie, s-a construit o nouă biserică din lemn, iar în 1821 biserica veche din vîrful dealului este mutată în satul Ghirișeni.

În anul 1813 schitul a fost transformat într-o mănăstire. Ea s-a alăturat Episcopiei Chișinăului  și Hotinului. Conform recensământului din anul 1817, din Basarabia, în  mănăstire trăiau 29 de locuitori. Stareț al Mănăstirii Voznisenschii, în anii 1818-1846, devine un locuitor din Muntenegru, arhimandritul Spiridon, îngrădind teritoriu. Pe vremea lui a fost construită o clădire cu două nivele din peatră pentru chilii, precum au fost construite și hoteluri, trapeza  și Biserica de iarnă Sf. Spiridon Trimifuntschii. În anii 1820-1836 în stil clasic a fost construit soborul de vară Voznisenschii cu clopotniță.

Mai târziu,alături de Biserica Sf. Spiridon, a fost ridicată clădirea pentru chilii și o galeria care face legătură cu biserica. La începutul secolului XX a fost, de asemenea, construită o biserică din piatra in numele Apostolilor Petru și Pavel.

În anul 1845 prin decizia Sfîntului Sinod Mănăstirea Voznisenschii au alipit-o la casa episcopală Chișinău. Conduceau, cele mai multe  activități stareții dintre care au fost  - Serafim, Ilarion, Pantelimon. La începutul secolului XX în mănăstire a colectat o bibliotecă bogată, a fost fondată o școală parohială.

În anii '40 în mănăstire au aranjat o școală și un orfelinat pentru copii. În anii 1962-1963, manastirea a fost inchisa cu totul, și pe teritoriul ei a fost deschis un sanatoriu de tratament cu nămol. În 1970, nu departe de mănăstire sau construit mai multe clădiri sanatoriale. La 05 mai 1995 Manastirea Voznisenschii este redeschisă  și își reia activitatea, stareț a fost egumenul Evloghii. Către  sfîrșitul anului 2004, în mănăstire trăiau 17 locuitori.
.

În anul 1999, fraților le-au fost transferate  două clădiri cu chilii. Rugăciunele sunt petrecute în bisericile Sf .Spiridon și Voznisenschii. Locuitorii sunt onorași de Arhimandritul Spiridon, pe mormîntul său au la soborul Voznisenschii este asezată racla Sf .Spiridon

Manastirii îi aparține o gospodărie, 5 hectare de pămînt și teren forestier.