Sărbătoarea ortodoxă Sf. Spiridon Făcătorul de Minuni este celebrată la 12 (25) decembrie. În popor se spune că anume atunci ziua începe să crească iar noaptea să scadă.
Ca și în cazul multor altor sărbători asociate cu soarele, în această zi oamenii aprind roți unse în prealabil cu păcură, roțile aprinse simbolizând Soarele.
Exista multe legende asociate cu această sărbătoare. Una dintre ele spune că odată demult, doi dulgheri au lucrat de sărbătoarea Sfântului Spiridon. Când au terminat s-au pornit acasă, și cum drumul era lung, ei fiind din alt sat, la un moment s-au oprit să se odihnească și să mănânce într-o tavernă. Ei au intrat înăuntru iar caii, unul alb și altul negru, i-au lăsat în drum. După masă au ieșit afară și au văzut că capurile cailor erau schimbate cu locul, calul alb avea cap negru și invers. Dulgherii au înțeles că aceasta a fost pedeapsa pentru păcatul de a lucra în zi de sărbătoare religioasă.
Printre altele, sărbătoarea Sfântului Spiridon mai simbolizează și schimbarea timpului.
Se spune că dacă dorești să scapi de unele afecțiuni sau boli, trebuie să iei de la biserică apă sfințită anume în această zi. Nu în zadar Spiridon este venerat ca Făcător de Minuni și Vindecător, el vindecând oamenii de toate bolile.
Spiridon s-a născut în jurul anului 270 în Cipru, în orașul Aska. De la o vârstă fragedă a trăit o viață neprihănită, fiind un copil bun și blând. Spiridon tot timpul făcea fapte bune și-i ajuta la nevoie pe alții. Pentru toate aceste fapte, Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, din cele greu de vindecat şi izgonea duhurile rele din oameni, cu cuvântul.
După moartea soției sale, el a devenit ascet, pentru a fi ales mai apoi episcop al cetăţii Trimitundei. Pentru credincioși, el era simbolul muncii asidue, virtuții și dragostei pentru Dumnezeu. El denunța cu tărie preoții care interpretau greșit Scripturile. El însuși a fost foarte convingător în povestirile sale arătând, cu puterea minunii, taina Sfintei Treimi, ascunsă într-o cărămidă. El lua o cărămidă, o sfărâma cu mâinile, și din ea curgea apă în jos, se ridica foc în sus, iar în mâini îi rămânea lutul. Spiridon comenta taina Sfintei Treimi în felul următor - în Sfânta Treime sunt trei elemente, trei fețe, însă Dumnezeu (întruchipat de cărămidă) e unul.
Sfântul Spiridon a murit la vârsta de 78 ani, și a fost îngropat în Trimitunda în biserica "Sfinților Apostoli”. Ulterior moaștele sale au fost transportate în Serbia, iar apoi pe insula Corfu din Grecia – unde ele se află și până acum.
Se zice că Sf. Spiridon aleargă şi astăzi la cei care îi cer ajutorul, iar o altă minune este faptul, că în fiecare an, pe 12 (25) decembrie i se schimbă papucii cu care sânt încălţate sfintele moaşte, căci din mărturiile unor clerici reiese, că pentru perioade scurte de timp, trupul sfântului nu mai este prezent în raclă, iar atunci când revine, este cald si prăfuit, iar papucii sunt uzaţi de atâta umblat.
Făcătorul de Minuni s-a născut pentru a ajuta pe cei nevoiași și a vindeca pe cei nenorociți.
