La 29 iunie, Biserica creștină îi serbează pe unii dintre cei mai venerați și cunoscuți dintre Sfinți: Sfinții Petru și Pavel. Pentru creștini această sărbătoare are o semnificație spirituală profundă.
Sărbătoarea datează din sec II î.e.n.. În locurile în care Petru și Pavel au fost martirizați s-au construit biserici.
Sfântul Petru, un originar din Betsayda din Galileea, era fiul lui Ion și fratele mai mare al lui Andrei, cel dintâi chemat de către Dumnezeu la lucrarea Apostoliei. Sf. Petru a devenit un susținător al lui Pavel, el a fost printre primii care l-a numit pe Isus, Fiul lui Dumnezeu.
După coborârea Duhului Sfânt la Rusalii, Sfântul Petru este primul carea vestește poporul evreu despre faptul învierii lui Isus Hristos, astfel încurajându-i să se pocăiască și să se întoarcă la credință. Sfântul Petru este unul dintre cele trei apostoli pe care Isus i-a făcut martori ai slăviei Sale divine pe muntele Taborului.
De la Sf. Petru ne-au rămas scrierile sale din Canonul Noului Testament, două Epistole sobornicești necesare în viață creștină. Apostolul Pavel l-a predicat pe Hristos în cele trei călătorii misionare toată Italia, Marea Britanie, Spania și Asia.
Cele 14 scrisori lăsate de la Pavel sunt scrise cu diferite ocazii și în momente diferite. Din aceste scrisori desprindem grija Apostolului privitor la păstrarea doctrine creștine.
Onorându-i pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel îl preamărim pe Dumnezeu. Această sărbătoare marchează mijlocul verii agrare și timpul de recoltare.
Importanța sărbătorii este accentuată printr-un post, ținut înainte de "Postul lui Sînpetru».