Sfinții Constantin și Elena au fost considerați "părinții Sfintei Cruci." Se spune că anume Împăratul Constantin a legitimat religia creștină. Potrivit unei legene, Elena, mama lui Constantin a găsit o cruce cu răstignirea lui Iisus Hristos într-un loc cu mult busuioc. De atunci, oamenii au început să sărbătorească și onoreze această zi dedicată Sfinților Constantin și Elena. Conform legendei, celor care lucrează în acea zi, le poate arde recolta.
Mulți creștini își numesc copiii în cinstea Sfinților Împărați Constantin și Elena, dându-le astfel o semnificație deosebită.
În popor această sărbătoare se mai numește Constantin al graurilor. Această sărbătoare era un hotar, o dată limită care marca încetarea anumitor munci, precum punerea în pămînt a meiului, ovăzului, porumbului, căci ies graurii și mănîncă grăunțele.
Sărbătoarea dată a fost socotită o sărbătoare a păsărilor de pădure, îndeosebi a graurilor. Se spune că în această zi păsările își învață puii să zboare.
Oamenii, din cele mai vechi timpuri credeau că, dacă cineva lucra în această zi, recolta îi va fi distrusă de incendiu sau de păsări. De asemenea, în această zi nu se lucra din frica uliului, ca acesta să nu fure păsări din gospodărie.
De Ziua Sfinților Constantin și Elena ciobenii își aleg baciul, precum și locul amplasării stânelor.
Pentru a se apăra împotriva vrăjii, blestemelor și farmecelor, în sate se aprindeau ruguri și oamenii stăteau în jurul lor. Prin fumul focului se treceau și oile, pentru a le proteja împotriva relelor în perioada cât stăteau la stână. Prin sate se făcea mare gălăgie pentru a alunga vrăjitoarele.
