Această zi este consacrată unui personaj mitic, care din cauza celor șapte capete pe carea le avea, a fost ars de musulmani.
Se spune că prima denumire de Macovei este asociată cu numele Macovei, iar a doua cu planta de mac, aceasta fiind asociată cu zeii cerului și cultul morților.
În ziua lui Macovei, se culege și apoi se sfințește macul la biserică, pentru ca să se păstreze bine. De asemenea, în această zi, se face agheasmă cu care se stropește grădina, se sfințesc spice de grâu care urmează a fi semănate.
În ziua Sărbătorii Macovei începe postul Adormirii maicii Domnului. În această zi se scoate mierea din știubeie și se lasă doar puțină miere necesară albinelor pentru iarnă.
Pe timpuri exista o denumire mai neobișnuită a sărbătorii – Macoveiul Ursului. Această denumire este asociată cu frica oamenilor față de urs, el fiind venerat pentru ca să nu facă pagube și să nu mănânce animalele din gospodărie. Ursul era socotit regele animalelor. Se credea că ursul are puteri de vindecare și puterea sa putea trece la oamenii care îi poartă numele. Se credea că dacă la naștere nou-născutului i se da o linguriță de untură de urs, atunci acesta va fi sănătos și nu-l va doborî nimeni. De asemenea, untura de urs, în combinație cu cenușa de nuci și alun, se folosea pentru creșterea părului.
Această sărbătoare, la fel ca și sărbătorile Schimbarea la Față și Pintilie Călătorul, se consideră hotarul între vară și toamnă.
