La această sărbătoare se fac împrumuturi de bani, se închiriază terenuri, se tocmesc ciobenii, etc. Astfel, se spune "Sf. Gheorghe tocmește și Sf. Dumitru plătește pentru tot."
În ajunul sărbătorii Sf. Gheorge, porțile caselor sunt decorate cu brazde de iarbă cu crenguțe de salcie. Pe vremuri, astfel erau decorate și grajdurile animalelor. Unii păstrează aceste brazde și crengi tot anul și le folosesc împotriva bolilor, ca remediu pentru febră, și ca talisman în scopul protejării animalelor împotriva forțelor rele.
În popor, ajunul sărbătorii este considerat timp periculos, deoarece de îndată ce se întunecă și până la răsărit, prin gospodării bântuie duhurile rele, care iau mana animalelor, îndeosebi a vacilor. Astfel, de Sfântul Gheorghe animalele au nevoie de protecție specială.
În ajunul sărbătorii se face așa-numitul foc viu. Lemnul pentru foc se aduce în secret într-un anumit loc și se aprinde într-un mod special, frecând două lemne unul de altul. Flăcăii se adună în jurul focului, organizează diverse jocuri, sar peste foc. Când focul se stinge, fiecare ia câțiva cărbuni și afumă cu ele animalele din gospodărie.
Un alt obicei interesant asociat cu ziua Sf Gheorghe este căutarea comorilor. Comorile sunt căutate de cinci ori pe an: la Paște, Ispas, Duminica Mare, Ioan Botezătorul și Sfântul Gheorghe. Oamenii consideră că în aceste zile comoara "se aprinde" și luminează, astfel indicînd locul în care este îngropată.
Încă multe obiceiuri și tradiții sunt legate de ziua Sf. Gheorghe. În această zi, ca și în alte sărbători, se dă de pomană.
O mare influență asupra celebrării Sfântului Gheorghe a avut-o tradiționala ocupație a poporului moldovenesc – creșterea vitelor.
